parinte

Rolul parintelui in terapia logopedica a copilului

Publicat la de florentinaciuperca

Internetul abunda de informatii privind necesitatea lucrului in echipa cu terapeutul copilului tau. Cel mai probabil le-ai accesat inainte de a decide sa mergi in cabinetul logopedului.

La ce trebuie sa te astepti?

Totul incepe cu o evaluare. Se evalueaza mai mult decat dezvoltarea limbajului, toate functiile psihice sunt interconectate.

Un logoped eficient ajuta parintele sa constientizeze modul in care deficienta copilului ii afecteaza vorbirea. Vei constientiza modul in care chiar tu articulezi anumite sunete si astfel iti vei putea ajuta copilul. Logopedul iti va arata diverse exercitii de gimnastica fonoarticulatorie pe care trebuie sa le faceti si acasa, iti va oferi fise de lucru pe care trebuie sa le lucrati si acasa. Te va invata ce trebuie sa faci.

De ce trebuie sa lucram si acasa?

Am intalnit in practica parinti care spun ca ei nu stiu ce sa faca si au venit la un specialist ca sa lucreze acesta cu copilul. Insa, in cel mai direct mod posibil, cele doua sedinte saptamanale de 50 de minute nu sunt suficiente. Pana in momentul automatizarii, copilul are nevoie de exercitii regulate si ai un rol important in recuperare.

Copilul meu nu vrea sa lucreze

Aici intervine tactul parintelui, dar mai presus de asta intervine nevoia ca tu, parintele, sa constientizezi ca este necesar sa lucrati.  Daca era vorba de un tratament medicamentos, renuntai sa il administrezi pentru ca cel mic nu dorea?

Nu avem timp sa lucram

Cat timp petreceti in masina, pe drum catre gradinita si scoala? Fructificati acest timp. Foarte utila este stabilirea unui moment anume al zilei pentru exercitii.

Cat dureaza terapia logopedica?

Toti cei implicati in procesul terapeutic influenteaza durata acestuia. De la deficienta in sine, la metodele logopedului, la ritmul copilului, pana la consecventa si implicarea parintelui. In practica mea, nu ofer astfel de intervale.

Terapia vine ca urmare a unei nevoi,  nu e ceva ce strecori in programul tău. De la inceput e bine sa iei în considerare ca pentru o perioada schimbi ceva în viata ta si trebuie sa prioritizezi terapia.

Ca parinte si ca adult, trebuie sa iti asumi terapia logopedica a copilului tau. Nu vorbesc exclusiv de partea financiara. E nevoie de timp, rabdare si energie. Timp pentru a duce copilul regulat la terapie, timp pentru exercitii, rabdare ca sa vezi rezultate si o energie pozitiva care se va transmite copilului.

Publicitate

Sa ne armonizam asteptarile personale cu posibilitatile reale ale unui copil

Publicat la de florentinaciuperca

Ca  educator in gradinita si ca pedagog in general, am simtit nevoia deseori sa mediez intalnirea intre posibilitatile copilului si  asteptarile parintelui. Iar acum ca parinte ma intreb daca nu cer prea multe de la copilul meu? Asa ca mi-am pus pe hartie cateva din lucrurile ce pot reprezenta baza asteptarilor mele.

  • ca suntem oameni, suntem umani, ca toti gresim, ca suntem diferiti si, mai presus de toate, nu suntem perfecti
  • ca ce este important pentru noi nu este si pentru copiii nostri
  • ca nu trebuie sa ne proiectam nemultumirile legate de copilaria noastra in educatia copiilor, doar in masura in care acestea sunt constructive
  • ca un copil se iubeste neconditionat
  • ca daca nu iti cunosti copilul, nu vei sti ce sa ii ceri
  • ca poti aprecia comportamentul, nu individul – in loc sa ii spui „Esti rau!” ii poti spune ”Comportamentul tau l-a facut pe prietenul tau sa sufere.”
  • ca un copil nu incape intr-un tipar

Mi-am facut apoi o lista cu schimbarile necesare ca sa ma asigur ca asteptarile mele sunt realiste

  1. Sa cer fara sa folosesc negatia- in loc de „Nu mai alerga!” sa folosesc ”Mergi”
  2. Sa apreciez reusitele, sa sarbatoresc victoriile
  3. Sa gasesc intrebarile potrivite ce ma vor ajuta sa inteleg frustrarile copilului meu
  4. Sa stiu cand sa renunt si sa realizez ca e prea mult
  5. Sa imi descriu clar asteptarile
  6. Sa ma focusez pe achizitii mici
  7. Sa imi implic copilul in luarea unor decizii, in masura in care o poate face

Si cand o sa mai crestem…

  1. Sa participe la construirea propriului program
  2. Sa il pregatesc si pentru esec
  3. Sa ii explic de de doresc sa il implic intr-o activitate si care sunt avantajele acesteia
  4. Sa nu evidentiez fiecare greseala
  5. Sa nu transmit tensiune si anxietate in preajma evenimentelor importante
  6. Sa imi rezerv timp sa imi cunosc copilul, sa il intreb ce ii place si ce a facut in ziua respectiva
  7. Sa invatam impreuna din esecuri
  8. Sa ne modelam asteptarile in functie de situatie, evitand astfel dezamagirile
  9. Sa il las sa isi gaseasca singur solutii la problemele sale

Un parinte trebuie sa se asigure ca un copil isi atinge potentialul, ca face maximul de care este capabil. Nu e nimic rau sa impunem standarde inalte, trebuie doar sa ne asiguram ca sunt realiste.

Scopul final este sa formam un adult increzator, care se adapteaza cu usurinta situatiilor noi, care isi cunoaste calitatile si defectele.

Sa va fie de folos!

Sursa foto

De ce este nociv sa ne speriem copiii cu scopul de a face ce vrem noi?

Publicat la de florentinaciuperca

Reiese din titlu ca un astfel de comportament este nociv pentru copil. Iar daca tot am inceput cu analiza titlului, atunci trebuie mentionat ca nu era mai corect sa spun:”De ce e nociv sa ne speriem copii sa faca ce trebuie?” Ce trebuie pentru cine? Pentru noi parintii. Daca copilul protesteaza atunci in mod cert el dorea sa faca altceva.

Inca sunteti nelamuriti? Vorbesc despre deja celebrul Bau-Bau, despre omul cu sacul, despre tiganii ce vin sa il fure, despre masina de politie care vine sa te ia, despre toti monstrii inventati de parinti, despre fiecare temere normala a unui copil(de durere-de injectie-de doctor) pe care parintele o foloseste „la nevoie”, reusind astfel sa o accentueze. Refuz insa sa vorbesc despre ingrozitorul „nu te mai iubesc”.

Face parte din natura umana sa aleaga calea cea mai usoara. E mult mai facil sa il invocam pe Bau-Bau (am sa il folosesc ca pe un exemplu general), in loc sa ne responsabilizam si sa ne argumentam cerinta sau regula pe care dorim sa o instituim.

  •    Ce e nociv in acest comportament? Se pleaca din start de la premise gresite. Prima este ca un copil are nevoie sa sufere ca sa inteleaga, iar a doua ca un copil mic inseamna drepturi mici.

Un astfel de comportament este un abuz de putere din partea parintelui. El abuzeaza de increderea si inocenta copilului, de imaginatia lui bogata ce nu distinge realul de imaginar. Se pun bazele unor fobii asupra carora se intervine cu dificultate ulterior. Copilul crede ca tu il protejezi, ii oferi siguranta si ai controlul asupra tuturor lucrurilor, iar tu te transformi in calaul ce il tortureaza asa cum doreste. Si ce intelege copilul? Ca in jurul lui, fie acasa, fie in parc sau intr-un magazin, un monstru sta la panda gata sa apara la simpla invocare a parintelui. Ca o anumita etnie il poate fura oricand si nimeni nu il apara. Ca autoritatea nu il protejeaza, ba din contra.  Ca doctorul nu ajuta si vindeca, ci doar pedepseste.

  •  Ce alternative avem? In primul rand sa intelegem ca schimbarea vine de la noi. Sa  nu ne asteptam sa ne iasa din prima. Sa nu renuntam daca pare ca nu reusim. Sa intelegem ca un copil doreste sa se comporte bine, dar are nevoie de ajutor sa o faca. Sa ne asiguram ca suntem cel mai bun model pentru copilul nostru. Sa il privim ca pe egalul nostru.

  • Cum putem sa ii ajutam?  Indiferent ca e vorba de un copil mai mic sau chiar de un scolar, incepeti prin a va intreba de ce se comporta asa. Un copil mic nu stie cum sa faca fata emotiilor, iar parintele trebuie sa il ajute sa le exteriorizeze prin intrebari simple si punctuale. Intrebati-l daca este furios, asigurati-l ca ati inteles asta si gasiti impreuna o solutie. Daca este vorba despre un comportament agresiv fata de un alt copil, ajutati-l sa inteleaga ce efecte produce comportamentul lui dar fara sa il certati. Daca sunteti in criza de timp, promiteti ca veti reveni si faceti asta cu responsabilitate. Daca e vorba de conflicte pe jucarii mediati sa se joace cu randul. Daca vrea sa faca altceva incearca sa afli ce anume si daca aveti timp permite-i sa faca ce doreste. Daca nu exista timp, negociati impreuna momentul ulterior cand poate face acel lucru. Nu insista daca e vorba de masa sau somn. Stiu, pare greu. Dar este un drept al fiecaruia sa decida cand ii e foame si cand ii e somn.

   Sa va fie de folos! 

Florentina Ciuperca

 Sursa foto