Ca  educator in gradinita si ca pedagog in general, am simtit nevoia deseori sa mediez intalnirea intre posibilitatile copilului si  asteptarile parintelui. Iar acum ca parinte ma intreb daca nu cer prea multe de la copilul meu? Asa ca mi-am pus pe hartie cateva din lucrurile ce pot reprezenta baza asteptarilor mele.

• ca suntem oameni, suntem umani, ca toti gresim, ca suntem diferiti si, mai presus de toate, nu suntem perfecti
• ca ce este important pentru noi nu este si pentru copiii nostri
• ca nu trebuie sa ne proiectam nemultumirile legate de copilaria noastra in educatia copiilor, doar in masura in care acestea sunt constructive
• ca un copil se iubeste neconditionat
• ca daca nu iti cunosti copilul, nu vei sti ce sa ii ceri
• ca poti aprecia comportamentul, nu individul – in loc sa ii spui „Esti rau!” ii poti spune ”Comportamentul tau l-a facut pe prietenul tau sa sufere.”
• ca un copil nu incape intr-un tipar

Mi-am facut apoi o lista cu schimbarile necesare ca sa ma asigur ca asteptarile mele sunt realiste

1. Sa cer fara sa folosesc negatia- in loc de „Nu mai alerga!” sa folosesc ”Mergi”
2. Sa apreciez reusitele, sa sarbatoresc victoriile
3. Sa gasesc intrebarile potrivite ce ma vor ajuta sa inteleg frustrarile copilului meu
4. Sa stiu cand sa renunt si sa realizez ca e prea mult
5. Sa imi descriu clar asteptarile
6. Sa ma focusez pe achizitii mici
7. Sa imi implic copilul in luarea unor decizii, in masura in care o poate face

Si cand o sa mai crestem…

1. Sa participe la construirea propriului program
2. Sa il pregatesc si pentru esec
3. Sa ii explic de de doresc sa il implic intr-o activitate si care sunt avantajele acesteia
4. Sa nu evidentiez fiecare greseala
5. Sa nu transmit tensiune si anxietate in preajma evenimentelor importante
6. Sa imi rezerv timp sa imi cunosc copilul, sa il intreb ce ii place si ce a facut in ziua respectiva
7. Sa invatam impreuna din esecuri
8. Sa ne modelam asteptarile in functie de situatie, evitand astfel dezamagirile
9. Sa il las sa isi gaseasca singur solutii la problemele sale

Un parinte trebuie sa se asigure ca un copil isi atinge potentialul, ca face maximul de care este capabil. Nu e nimic rau sa impunem standarde inalte, trebuie doar sa ne asiguram ca sunt realiste.

Scopul final este sa formam un adult increzator, care se adapteaza cu usurinta situatiilor noi, care isi cunoaste calitatile si defectele.

Sa va fie de folos!

Sursa foto