În afara informațiilor pe care terapeutul le cere telefonic, părintele ar trebui să:
– întrebe despre politica de evaluare a cabinetului și terapeutului;
– manifeste cât mai putina anxietate, pentru ca deși normală în anumite contexte, aceasta se transmite copilului;
– să nu trimită copilul la evaluare cu bona sau bunicii, care sunt mai putin echipați să facă fata unei situații de acest fel;
– să nu mituiască sau răsplătească micul client cu dulciuri sau jucării pentru a merge la terapie;
– dacă e timid sau are dificultăți în a se separa de părinte, să nu menționeze asta în fața copilului;
– deși exclud orice forțare a copilului în cabinet, să nu ofere totuși posibilitatea de a alege și transformați ”Vrei să intram în cabinet?” în ”Hai să intram în cabinet!”;
– dacă terapeutul rămâne singur cu copilul, să nu întrerupă ședința
ca să aducă apa sau să îi sufle nasul pentru că îl aude de pe partea cealaltă a ușii. Terapeutul va solicita prezența părintelui dacă e cazul și sigur îl va invita în cabinet pentru a discuta;
– să nu se simtă jenați de comportamentul copilului, chiar dacă e unul incomod. Terapeuții au experimentat o gamă largă de comportamente pe care le pot gestiona și nu vă judecă în niciun fel;
– să manifeste optimism în fața copilului în legătură cu ședința și să investească terapeutul cu încredere.