Cele mai frecvente probleme care necesita terapie logopedica

Niciun copil nu se dezvolta la fel ca altul. In timp ce unul incepe sa vorbeasca devreme si corect, altul poate incepe devreme, insa sa nu poata articula unele sunete sau poate sa pronunte un sunet in loc de altul. In mod similar, unul vorbeste tarziu si corect, iar altul incepe sa vorbeasca relativ tarziu in comparatie cu media si are dificultati in a articula anumite sunete, dificultati care se prelungesc in timp.

Tulburarile de limbaj au o clasificare complexa, insa reducand la maxim aceasta clasificare, ele pot sa fie dificultati de emitere a unor sunete, inversiunea unui sunet cu altul, omiterea unor sunete in anumite structuri, inversiunea si omisiunea unor silabe, deficiente ale unor structuri gramaticale, deficiente de ritm si fluenta, cea mai intalnita fiind balbaiala. Exista si tulburari ale limbajului scris citit, evidente la copiii de varsta scolara.

Cele mai afectate suntete sunt R, urmat indeaproape de S, Ș, Ț, J, CE, CI, F, V, D,T,C,G,H. Uneori aceste sunete lipsesc, alteori sunt inlocuite cu alte sunete: R-L, Ș-S, Ț-S, J-Ș, CE-ȘE, CI-ȘI, T-D, F-V, G-C, H-C. In practica la cabinet am auzit deseori ”si” in loc de ”și”, ”sap” in loc de ”țap”, ”șac” in loc de sah, ”doamna” in loc de toamna. Uneori apar si sunete omise in anumite structuri, deseori acolo unde exista consoane consecutive st, fl, str, ct. Silabele sunt si ele afectate, putem intalni mai noul topogan ca potogan, copac poate suna ca pacoc, iar unele cuvinte nu au decat silabele de sfarsit sau, mai rar, de inceput. Ca si  structura, apar dezacorduri sau omisiuni ale unor prepozitii.

Tulburarile de scris-citit se manifesta  cel mai frecvent prin inversiuni, omisiuni si chiar adaugiri de sunete. De exemplu, cuvantul pronuntat de cadrul didactic avion, apare scris afion. Alte manifestari sunt scrisul ilizibil, in diagonala, disproportionat sau o incapacitate paradoxala de evolutie in insusirea scris-cititului.

Toate cele enumerate mai sus nu reprezinta nici pe departe totalitatea tulburarilor de limbaj, insa reprezinta cele mai frecvente motive pentru care parintii se prezinta la logoped.

Sfat:

Inainte de a va prezenta in cabinetul logopedului pentru o evaluare, vizitati alti specialisti care pot determina alte eventuale cauze ale tulburarilor de limbaj: ORL, audiolog, neuropsihiatru pediadric. In lipsa acestor consultatii, specialistul logoped va poate indruma chiar el catre acesti alti specialisti, pentru a putea formula un diagnostic corect.

 

Publicitate

Rolul parintelui in terapia logopedica a copilului

Internetul abunda de informatii privind necesitatea lucrului in echipa cu terapeutul copilului tau. Cel mai probabil le-ai accesat inainte de a decide sa mergi in cabinetul logopedului.

La ce trebuie sa te astepti?

Totul incepe cu o evaluare. Se evalueaza mai mult decat dezvoltarea limbajului, toate functiile psihice sunt interconectate.

Un logoped eficient ajuta parintele sa constientizeze modul in care deficienta copilului ii afecteaza vorbirea. Vei constientiza modul in care chiar tu articulezi anumite sunete si astfel iti vei putea ajuta copilul. Logopedul iti va arata diverse exercitii de gimnastica fonoarticulatorie pe care trebuie sa le faceti si acasa, iti va oferi fise de lucru pe care trebuie sa le lucrati si acasa. Te va invata ce trebuie sa faci.

De ce trebuie sa lucram si acasa?

Am intalnit in practica parinti care spun ca ei nu stiu ce sa faca si au venit la un specialist ca sa lucreze acesta cu copilul. Insa, in cel mai direct mod posibil, cele doua sedinte saptamanale de 50 de minute nu sunt suficiente. Pana in momentul automatizarii, copilul are nevoie de exercitii regulate si ai un rol important in recuperare.

Copilul meu nu vrea sa lucreze

Aici intervine tactul parintelui, dar mai presus de asta intervine nevoia ca tu, parintele, sa constientizezi ca este necesar sa lucrati.  Daca era vorba de un tratament medicamentos, renuntai sa il administrezi pentru ca cel mic nu dorea?

Nu avem timp sa lucram

Cat timp petreceti in masina, pe drum catre gradinita si scoala? Fructificati acest timp. Foarte utila este stabilirea unui moment anume al zilei pentru exercitii.

Cat dureaza terapia logopedica?

Toti cei implicati in procesul terapeutic influenteaza durata acestuia. De la deficienta in sine, la metodele logopedului, la ritmul copilului, pana la consecventa si implicarea parintelui. In practica mea, nu ofer astfel de intervale.

Terapia vine ca urmare a unei nevoi,  nu e ceva ce strecori in programul tău. De la inceput e bine sa iei în considerare ca pentru o perioada schimbi ceva în viata ta si trebuie sa prioritizezi terapia.

Ca parinte si ca adult, trebuie sa iti asumi terapia logopedica a copilului tau. Nu vorbesc exclusiv de partea financiara. E nevoie de timp, rabdare si energie. Timp pentru a duce copilul regulat la terapie, timp pentru exercitii, rabdare ca sa vezi rezultate si o energie pozitiva care se va transmite copilului.

Pregatirea copilului pentru vizita la logoped

Ce ii spunem copilului cand mergem la logoped?

In functie de varsta si gradul de constientizare a deficientei existente, cea mai buna abordare este cea a adevarului. Asa cum ii explici copilului cand pune intrebari dificile, pe intelesul lui, intr-un mod similar recomand sa se faca si pregatirea lui pentru vizita la logoped. Ii poti spune ca merge la cineva care il va ajuta sa vorbeasca si sa pronunte corect, sa comunice mai bine cu prietenii si sa se faca inteles. Daca exista situatii in care deficienta de vorbire, fie ea un sunet inlocuit cu altul, absenta totala a unui sunet sau diverse inversiuni de silabe, a fost la baza unui moment frustrant in experientele cu alti copii, rememoreaza situatia si intareste faptul ca logopedul il ajuta sa depaseasca astfel de momente.

Nu pacali sau speria copilul, nu crea asteptari ce nu se vor indeplini. Nu e ideal sa i se spuna ca merge la medic si asta, in functie de experientele anterioare, sa ii dea o stare de anxietate.

Similar, nu ii spune ca merge sa se joace. Da, joaca are un rol in terapia logopedica, dar exista momente structurate, care necesita implicarea copilului si care se incadreaza cu greu in notiunea tipica de joc pe care o poate avea un copil.

Terapia logopedica necesita de cele mai multe ori vizite repetate in cabinetul logopedului, pana la recuperarea totala. Ai grija sa mentionezi asta copilului.

In concluzie, cel mai bine este ca cel mic sa stie adevarul adaptat varstei sale. 

Cand este necesara interventia unui logoped?

Copilul are aproape 2 ani vorbeste foarte putin. Spune doar mama, tata sau doar papa. Este acesta un motiv real de ingrijorare?Daca da, carui specialist trebuie sa se adreseze parintele?

Cei mai multi dintre noi stim ca logopedia se adreseaza dificultatilor din sfera limbajului si ca un logoped este specialistul indicat. Cu toate acestea, orice parinte trebuie sa se adreseze pediatrului care, de la caz la caz, il va indruma catre un alt specialist sau il va sfatui sa mai astepte. Totusi de multe ori parintele continua sa fie ingrijorat, cu atat mai mult cu cat avem tendinta constanta de a ne compara copiii cu altii de varste asemanatoare. In cele mai multe cazuri nu este vorba de superficialitatea pediatrului, ci doar de incapacitatea lui de a explica pe intelesul parintelui motivele pentru care recomanda o revizitare a situatiei peste o anumita perioada de timp.

Explicatia consta in faptul ca la o varsta frageda elementele implicate in aparitia si dezvoltarea vorbirii sunt nematurizate. Aceasta este in fapt si una din legile logopediei. Iata cum este ea formulata:”Tulburarile de vorbire, pana la varsta de 3- 3,5 ani nu au o semnificatie logopedica sau defectologica, ci una fiziologica, atunci cand sunt produse ca urmarea nematurizarii aparatului fonoarticulator sau a sistemelor cerebrale implicate in vorbire. In aceste conditii, odata cu dezvoltarea elementelor respective, dificultatile verbale dispar de la sine, dar daca persista mai mult timp, sau daca intervin si alte cauze ele se pot transforma in tulburari specifice logopedice.”-Emil Verza Tratat de logopedie-pag 38. Incidenta intarzierilor fiziologice este de aproximativ 15%.

Un alt aspect demn de luat in considerare si care deseori este considerat doar un mit, este diferenta in achizitionarea limbajului pe care o putem observa intre sexul feminin si cel masculin. „Tulburarile de limbaj prezinta o incidenta mai mare si o simptomatologie mai grava la sexul feminin comparativ cu sexul masculin.”-Emil Verza-Tratat de logopedie.

In mord cert nu este indicata negarea acestor intarzieri peste varsta de 3, 5 ani, deoarece interventia timpurie este de maxima importanta, tulburarile de limbaj avand multiple efecte negative asupra personalitatii si comportamentului(E. Verza-Tratat de logopedie). Pediatrul trebuie sa elimine existenta altor cauze(afectarea auzului, cauze neurologice) si daca are cea mai mica indoiala sa directioneze parintii catre specialisti.

O informatie menita sa linisteasca parintele este aceea ca tulburarile de limbaj au un caracter tranzitoriu si sunt corectabile, educabile prin mijloace specifice logopedice si printr-o serie de proceduri generale.-(Verza, Tratat de logopedie, pag 37).

Pentru majoritatea parintilor dedesupturile terapiei logopedice sunt o necunoscuta. In primul rand, in afara exercitilor ajutatoare pentru devoltarea motricitatii aparatului fono-articulator, metodologia corectarii tulburarilor de limbaj presupune colaborarea logopatului, in cazul de fata, a copilului. Cu cat varsta este mai frageda cu atat ii este mai greu, de multe ori aproape imposibil, terapeutului sa lucreze cu acesta. Terapia logopedica implica exercitii de pozitionare corecta a gurii, a limbii si a dintilor, exercitii de coordonarea emisiei de aer, numeroase repetari de cuvinte ce contin sunetul alterat, toate acestea fiind greu de realizat cu un copil mic.

Parintele poate veni in sprijinul copilului incurajand comunicarea, pentru ca, desi nu vorbeste, copilul intelege si retine cuvinte. De multe ori parintii remarca ca desi copilul pare a intelege limbajul, el totusi nu vorbeste. Cu cat copilul este mai mic, cu atat diferenta intre ce intelege si ce pronunta este mai mare.

In continuare va sugerez cateva jocuri ce ajuta la dezvoltarea motricitatii aparatului fonoarticulator si care sunt foarte usor de realizat si indragite de cei mici.

1. Faceti o barcuta de hartie si in timpul baitei antrenati-va sufland barca pe apa;

2. Faceti baloane de sapun;

3. Imitati o pisica cand bea apa;

4. Jucati-va cu limba stanga dreapta, spunandu-i copilului ca imitati un ceas tic-tac;

5. Suflati intr-o oglinda sa o aburiti;

6.Prefaceti-va ca stingeti o lumanare;

7. Umflati un balon;

8.Jucati-va cu paiul intr-un pahar cu apa;

9. Imitati diverse animale-sarpele, albina.

Sa va fie de folos!