Despre stângaci, stângăcie, senestralitate

brainorgBanuiesc ca fiul meu este stângaci. Spun banuiesc pentru ca este prea devreme sa am o certitudine. Dar imi e pe dos. Sa ii arat cum sa tina lingurita, periuta de dinti sau un creion de colorat. Si ma trezesc ca sunt tare stângace, desi sunt dreptace. Am facut si o rima!

Aproximativ 10% din oameni sunt stangaci, 1% folosesc la fel ambele maini, restul sunt dreptaci. Poate asa se explica si definitia din DEX: STÂNGÁCI, -CE, stângaci, -ce, adj. 1. (Despre oameni; adesea substantivat) Care lucrează, scrie etc. mai bine cu mâna stângă decât cu cea dreaptă. 2. Fig. Lipsit de îndemânare, de abilitate; lipsit de siguranță, de suplețe în mișcări, în exprimare, în gândire. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care arată, trădează stângăcie.

 De unde vin aceste diferente? Nu e o chestiune de obicei, ceva la care poti sa renunti daca insisti. Dominanta cerebrala este innascuta. Emisferele cerebrale lucreaza ca o echipa, dar exista un lider. Fiecare emisfera controleaza functiile partii opuse ale corpului, asadar un stangaci are ca dominanta emisfera dreapta.

I-am marturisit banuiala mea unei prietene, iar ea la randul ei mi-a marturisit ca nu cunoaste prea multi stangaci. 10% nu e un procent semnificativ, dar nici atat de mic incat sa nu cunosti stangaci. Mai degraba nu ii observam pentru ca sunt falsi-dreptatci. De cele mai multe ori in scoala un copil care scria cu stanga era fortat sa scrie cu dreapta, sa fie ca ceilalti. Dar desi acestia pot sa scrie cu dreapta, toate celalalte activitati ce tin de motricitatea fina si chiar de forta se for efectua tot cu mana dominanta.

Stangacia(senestralitate) este cel mai probabil genetica si afecteaza mai mult sexul masculin, desi nu s-a descoperit gena responsabila. In cazul fiului meu, sotul este un pseudo-dreptaci. Adica un stangaci corectat.

Avand ca dominanta emisfera dreapta, stangaci sunt predispusi sa analizeze informatia ca un intreg. Ei se axeaza pe vizual, pe perceptii spatiale si au abilitati peste medie in recunoasterea fețelor si in muzica.

In ceea ce ma priveste, trebuie sa invat sa ma plasez in fata fiului meu, mai degraba decat langa el, ca sa vada in oglinda ce fac eu. Pot sa ii achizitionez obiecte special lucrate pentru stangaci (foarfece, creioane, unelte) si putem sa sarbatorim impreuna data de 13 august ca Ziua Internationala a Stangacilor.

graphic1
Linkuri utile:
http://www.cemis.ro/Prima-pagina.php
http://desprestangaci.blogspot.ro/2010/04/obiecte-pentru-stangaci.html

http://www.lefthandersday.com/tour2.html

Sursa foto

Preferintele interpersonale

In timp ce sotul sforaia romantic langa mine si fiul meu dormea in camera de alaturi, am luat „la puricat” cateva persoane din viata mea: unele prezente, altele mai putin prezente si m-am gandit ce anume „am preferat” la ele.  Sunt persoane carora ma confesez, persoane care au gusturi comune, interese comune, persoane de care m-am indepartat pentru ca „am crescut” diferit, persoane care mi-au placut, dar acum imi displac si invers. Un prilej bun de introspectie!

Sunt persoane cu care relationezi bine din prima, simti ca ai ce sa vorbesti cu ele si sunt persoane care pur si simplu nu iti plac, te fac sa te simti inconfortabil. Eu am fost mereu convinsa ca si eu cad in ambele categorii atunci cand cineva relationeaza cu mine. Si sunt foarte impacata cu acest gand. Totusi recent am realizat ca daca fiecare ar analiza aceste preferinte interpersonale, poate ne-am putea feri de niste dezamagiri. Poate ne-am alege prietenii mai intelept, ca sa nu mai vorbesc de partenerii de viata. Daca am pune degetul pe ce anume ne place sau nu la alte persoane, le-am repera mai usor.

Exista insa si alte variabile de care trebuie sa tinem cont:

-ca intr-o relatie investim asteptari, care ne apartin noua si numai noua, care pot sa nu fie nici reciproce si nici simetrice. Aceste asteptari pot sa altereze perceptia noastra asupra altei persoane.

– sistemul complex al preferintelor noastre se poate schimba de-a lungul vietii in functie de momentul in care ne aflam

Asadar ce anume influenteaza preferintele noastre interpersonale?

1.Caracteristici psihofizice ale celuilalt cum sunt: trasaturile temperamentale, trasaturile somatice (sex, varsta, starea de sanatate), nivelul de inteligenta, capacitatea de comunicare, capacitatea de implicare afectiva, campul motivational al celuilalt, trasaturi caracteriale dominante, modelul interiorizat al acestuia despre relatiile umane, aptitudini relationale ca sociabilitatea, toleranta sau creativitatea.

2.Anumite caracteristici ale grupului din care face parte: face parte din grupul de la munca, de la scoala, din grupul extins de cunostinte, care este scopul grupului, climatul in cadrul grupului, care sunt obiceiurile grupului, nivelul ierarhic in cadrul grupului (al partenerului), relatiile cu ceilalti membrii

3. Caracteristici ce tin de mediul socio-cultural incepand cu tipul si structurile societatii (apar diferente clare intr-o societate religiasa fata de una laica), continuand cu normele societatii legate de raporturi sociale(in functie de sex, varsta, statut social sau profesie) si terminand cu anumite trasaturi ale acesteia(traditionalism, conformism, flexibilitate)

4.Conjunctura in care se produce intalnirea: situatia(amicala, conflictuala, competitiva), locul si ambianta fizica, prezenta altor persoane si natura relatiei cu acele persoane.

5. Conjunctura personala

Preferintele interpersonale reprezinta o forta subiectiva foarte puternica, aceeasi ce poate lega grupuri mai mari sau mai mici.

Sunt perfectionist, dar ma tratez!

Un perfectionist nu doreste sa fie bun in ce face, doreste sa fie cel mai bun in tot ceea ce face.Perfectionism

Si daca in teorie nu e nimic gresit in o astfel de atitudine, in practica acestia isi impun standarde imposibil de realizat si au o existenta plina de nemultumiri.

Sa stabilim un lucru, nu consider perfectionismul ca o trasatura exclusiv negativa, de multe ori o astfel de atitudine duce la realizari importante, academice sau profesionale. O astfel de persoana este meticuloasa, atenta la detalii si foarte organizata.

Atunci care este scopul acestui articol? Cateva sfaturi practice, pe care le-am gasit sau gandit, pentru gasirea mult cautatului echilibru-atat interior, pentru cei perfectionisti, cat si exterior, in relatia perfectionist si non-perfectionist (in lipsa de alta denumire). Sa nu se inteleaga ca cel de-al doilea este opusul primului.

Perfectionistii sunt perfectionisti cu sine pentru sine, perfectionisti cu sine pentru altii, perfectionisti cu altii. Deseori aceste categorii se suprapun.

Este o atitudine sanatoasa sa faci tot ce poti la locul de munca. In multe profesii nu e loc de greseli si atentia la detalii este necesara. Totusi atentia la orice detaliu este deseori contraproductiva.

Un perfectionist pierde foarte mult timp organizand, aranjand, verificand.

Un perfectionist nu cere ajutorul, nu vrea sa recunosca atunci cand se simte depasit, preia foarte multe sarcini, deleaga cu inima indoita si apoi mai verifica si ce fac altii.

Un perfectionist nu accepta nici o greseala, asa cum o defineste el, nici de la sine, deseori nici de la altii. Un perfectionist cauta greselile, le evidentiaza constant, devine uneori absurd, chiar contradictoriu si ai senzatia ca orice ai face el este nemultumit.

Un perfectionist este un partener de viata dificil, un prieten obositor si un sef imposibil.

Un perfectionist e rigid in gandire si asta impiedica deseori creativitatea. Un perfectionist nu accepta critici. Asta il face imperfect.

Daca inca nu esti convins ca iti scriu tie, acceseaza linkul (in engleza)

   Ce poti face sa iti usurezi viata?

– sa iti stabilesti standarde realizabile, specifice

-sa prioritizezi

-sa imparti sarcinile

– sa treci repede peste greseli

-sa te bucuri de proces, de drumul spre rezultat

-sa accepti critici constructive

-sa te intrebi cum ii afecteaza atitidinea ta pe cei din jur

-sa iti imaginezi cate lucruri poti face in timpul in care acorzi atentie  exagerata ordinii de pe birou, fiecare virgula dintr-un mail intern, fiecarei suvite de par ce nu vrea sa stea perfect

-sa apreciezi oamenii pentru ceea ce sunt nu pentru ceea ce fac, iar daca esti parinte ai si mai multa grija cum relationezi cu familia deoarece copiii percep exagerat nevoia ta de perfectiune si inceteaza sa mai depuna efort daca oricum te arati nemultumit

-sa faci complimente

-sa accepti complimente

-sa folosesti tehnologia pentru a iti pune diverse alarme care sa iti aminteasca atunci cand este timpul sa treci la o alta sarcina

-sa iti faci o lista cu toate lucrurile de care nu te-ai apucat pentru ca ai crezut ca nu le poti face perfect (din nefericire perfectionismul actioneaza deseori ca o frana in actiune)

-sa te bucuri de lucruri marunte, fara sa le cauti defecte

-sa nu mai generalizezi, o greseala nu inseamna un esec total

Daca aceste sfaturi te ajuta, dar inca nu esti convins ca este necesar sa te destinzi, atunci afla ca sanatatea, calitatea si durata vietii tale sunt influentate de aceasta atitudine. Citeste aici.

Sursa foto

Procesul este la fel de important ca rezultatul

De ani de zile fac aproape zilnic acelasi drum cu masina. Stiu drumul, stiu semafoarele, stiu gropile. Stiu de unde plec si unde ajung. In vacanta asta am incercat sa merg pe jos. Magazine noi, cladiri de birouri, farmacii, banci, baruri. Toate erau noi pentru mine. Acum stiu de unde sa iau condimente, unde au fructe frumoase, de unde sa scot niste bani daca am nevoie.

Nu doresc sa elogiez mersul pe jos, desi nu imi strica, vreau doar sa va ganditi cat de focusati suntem pe sarcinile zilnice, repetitive sau nu. La locul de munca ducem la capat sarcini mari ce necesita achizitii mici, dar nu le luam in seama, desi ne vor ajuta in viitor. Copiilor le cerem rezultate bune, dar prea putini suntem interesati cum au ajuns la ele.  De fiecare data cand facem un lucru nou invatam ceva. Sa ne oprim doar o clipa asupra acelui ceva!

Va invit sa faceti un exercitiu: sa va ganditi ce faceati acum 1 an, in jurul acestei perioade. Si incepand de acolo sa treceti pe o foaie ce ati invatat/castigat/construit de atunci. Poate ati si pierdut cate ceva, nu neglijati acest aspect. Si intr-un joc al imaginatiei, inchipuiti-va cum ar fi viata voastra in prezent fara aceste lucruri.