Un perfectionist nu doreste sa fie bun in ce face, doreste sa fie cel mai bun in tot ceea ce face.

Si daca in teorie nu e nimic gresit in o astfel de atitudine, in practica acestia isi impun standarde imposibil de realizat si au o existenta plina de nemultumiri.

Sa stabilim un lucru, nu consider perfectionismul ca o trasatura exclusiv negativa, de multe ori o astfel de atitudine duce la realizari importante, academice sau profesionale. O astfel de persoana este meticuloasa, atenta la detalii si foarte organizata.

Atunci care este scopul acestui articol? Cateva sfaturi practice, pe care le-am gasit sau gandit, pentru gasirea mult cautatului echilibru-atat interior, pentru cei perfectionisti, cat si exterior, in relatia perfectionist si non-perfectionist (in lipsa de alta denumire). Sa nu se inteleaga ca cel de-al doilea este opusul primului.

Perfectionistii sunt perfectionisti cu sine pentru sine, perfectionisti cu sine pentru altii, perfectionisti cu altii. Deseori aceste categorii se suprapun.

Este o atitudine sanatoasa sa faci tot ce poti la locul de munca. In multe profesii nu e loc de greseli si atentia la detalii este necesara. Totusi atentia la orice detaliu este deseori contraproductiva.

Un perfectionist pierde foarte mult timp organizand, aranjand, verificand.

Un perfectionist nu cere ajutorul, nu vrea sa recunosca atunci cand se simte depasit, preia foarte multe sarcini, deleaga cu inima indoita si apoi mai verifica si ce fac altii.

Un perfectionist nu accepta nici o greseala, asa cum o defineste el, nici de la sine, deseori nici de la altii. Un perfectionist cauta greselile, le evidentiaza constant, devine uneori absurd, chiar contradictoriu si ai senzatia ca orice ai face el este nemultumit.

Un perfectionist este un partener de viata dificil, un prieten obositor si un sef imposibil.

Un perfectionist e rigid in gandire si asta impiedica deseori creativitatea. Un perfectionist nu accepta critici. Asta il face imperfect.

Daca inca nu esti convins ca iti scriu tie, acceseaza linkul (in engleza)

   Ce poti face sa iti usurezi viata?

– sa iti stabilesti standarde realizabile, specifice

-sa prioritizezi

-sa imparti sarcinile

– sa treci repede peste greseli

-sa te bucuri de proces, de drumul spre rezultat

-sa accepti critici constructive

-sa te intrebi cum ii afecteaza atitidinea ta pe cei din jur

-sa iti imaginezi cate lucruri poti face in timpul in care acorzi atentie  exagerata ordinii de pe birou, fiecare virgula dintr-un mail intern, fiecarei suvite de par ce nu vrea sa stea perfect

-sa apreciezi oamenii pentru ceea ce sunt nu pentru ceea ce fac, iar daca esti parinte ai si mai multa grija cum relationezi cu familia deoarece copiii percep exagerat nevoia ta de perfectiune si inceteaza sa mai depuna efort daca oricum te arati nemultumit

-sa faci complimente

-sa accepti complimente

-sa folosesti tehnologia pentru a iti pune diverse alarme care sa iti aminteasca atunci cand este timpul sa treci la o alta sarcina

-sa iti faci o lista cu toate lucrurile de care nu te-ai apucat pentru ca ai crezut ca nu le poti face perfect (din nefericire perfectionismul actioneaza deseori ca o frana in actiune)

-sa te bucuri de lucruri marunte, fara sa le cauti defecte

-sa nu mai generalizezi, o greseala nu inseamna un esec total

Daca aceste sfaturi te ajuta, dar inca nu esti convins ca este necesar sa te destinzi, atunci afla ca sanatatea, calitatea si durata vietii tale sunt influentate de aceasta atitudine. Citeste aici.

Sursa foto