Ce faceți dacă mâine, în cadrul unei presupuse vizite la medic, aflați că suferiți de o boală cronică? Vă imaginați instant cele mai sumbre scenarii, vă documentați și rețineți doar aspectele negative? Atunci sigur vă încadrați în categoria pesimiștilor.  Sau poate vă spuneți că totul are sa fie bine, ce bine că ați aflat și decideți să urmați indicațiile medicului. Intrați în categoria optimiștilor.

Indiferent în ce categorie vă aflati, orientarea către aspectele pozitive sau cele mai puțin plăcute reprezintă un simplu mecanism de aparare. Nu înseamnă că dacă te focusezi pe anumite aspecte, nu le conștientizezi pe celelalte și iți lipseste realismul.

Optimistul îsi găsește motivația în aspectele pozitive, acestea îl împing spre acțiune. Pesimistul se ferește de eventualele dezamăgiri, pregătind terenul în cazul în care acestea apar.

Această orientare nu este o chestiune de alegere, așa cum nu alegem dacă suntem dreptaci sau stângaci. Ești într-un fel sau altul.

Însă, bineînteles că există un „însă”, așa cum poți exersa să faci anumite lucruri cu stânga dacă ești dreptaci, tot așa poți să iți exersezi flexibilitatea în gândire luând în considerare conștient atât aspectele pozitive cât și pe cele negative și ajustându-ți așteptările în funcție de toate acestea.