Diferente intre barbati si femei I

Ințelegerea diferențelor dintre bărbați și femei este de un real ajutor în păstrarea armoniei conjugale și chiar în aplanarea conflictelor. Țineți insa cont că diferit nu înseamnă deficitar, că din punct de vedere al inteligenței diferențele sunt individuale, fără să  țină cont de sex și că numarul similarităților este mai mare decât cel al diferențelor.

Diferențele fizice, deși aparent evidente, sunt mai multe decât ne putem închipui. Dr. Paul Popenoe, fondatorul American Institute of Family a studiat aceste diferențe.

  • metabolismul femeii este mai lent decât cel al barbatului
  • structura scheletelui este foarte diferită: femeile au fața mai îngustă, bărbia mai mică, picioare mai scurte, trunchi mai lung
  • rinichii, ficatul și stomacul femeii sunt mai mari, iar plămanii mai mici decât  ai bărbatului
  • în general femeile trăiesc mai mult decat bărbații
  • femeile au câteva funcții importante: menstruație, sarcină, lactație
  • glanda tiroidă a femeii este mai mare și mai activă. Ea crește în timpul sarcinii și menstruației, fiind responsabilă pentru pielea fină, pilozitatea redusă și grăsimea subcutanată crescută
  • sângele femeii are mai multă apă și 20% mai puține celule roșii, motiv pentru care femeile obosesc mai ușor
  • bărbații au  cu aproximație 50% mai multă forța brută decât femeile, 40% din greutatea corporală fiind reprezentată la bărbați de mușchi, iar la femei doar 23%
  • inima femeii bate mai repede, iar tensiunea diferă de la minut la minut. Femeia are mai puține șanse să dezvolte hipertensiune
  • femeile suportă temperaturile crescute mai bine ca bărbații, deoarece acestea nu încetinesc foarte mult metabolismul
  • bărbații au craniul mai gros, probabil asta explică jocurile violente din copilarie dar și atracția către sporturi mai violente la maturitate

Diferențele în plan cognitiv sunt la fel de numeroase

  • femeile sunt mai sensibile la stimuli exteriori, mai ales când aceștia le semnalizeaza un potențial pericol;
  • femeile rețin aspecte cu un impact emoțional, îsi pot chiar împarți amintirile în funcție de emoțiile pe care le trezesc
  • femeile rețin detalii
  • bărbații rețin acțiuni și reconstruiesc un eveniment pornind de la ce se intamplă
  • modul în care bărbații și femeile primesc și proceseaza informații este diferit, observa psihologul american M.Conner. Femeile gandesc global, intuitiv, luând în considerare mai multe surse pentru a sustrage informații, pe care le prelucrează simultan și interconectat. Câteodată complexitatea elementelor luate în considerare este apăsătoare
  • bărbații se focusează pe o singură problemă sau un număr redus de sarcini, separându-se ca persoană de acestea. Gândesc linear, în secvențe independente, pas cu pas. Sarcina devine astfel mai clară, dar pot pierde din vedere anumite subtilități
  • femeile se axează mai mult pe procesul soluționării unei probleme, bucurându-se și profitând dacă aceasta soluționare implică o comunicare directă cu o altă persoană. Împărtășirea unei probleme cu o altă persoană înseamnă pentru femei posibilitatea de a explora și a adânci relația cu acea persoană, observa acelasi psiholog
  • bărbații  abordează problema altfel, ca pe o oportunitate de a își demonstra competențele. Într-un grup de femei problema se va rezolva pe metoda brainstorming, într-un grup de bărbați se va alege un lider ce va decide pașii de urmat
  • femeile implică emoții în luarea decizilor, bărbații se axează pe logică
  • bărbații își pot concentra mai bine atenția asupra elementelor vizuale, sunt mai orientați și vederea în spațiu este superioară fața de cea a femeilor
  • femeile vad nuanțele culorilormen_women_colours

Diferențele nu sunt numai la nivelul acestor doua paliere, la fel de importante sunt si diferențele din plan emoțional sau din planul comunicarii. In demersul meu am ajuns la concluzia ca este foarte greu sa desparți cele două planuri, caci toți avem emoții și sentimente, diferențele sunt mai degrabă în modul în care le comunicăm și dacă alegem să le exprimăm.

Iată ce am aflat:

  •  femeile și bărbații au nevoi afective diferite-bărbații au nevoie de apreciere și acceptare, femeile de atenție și siguranță;
  • femeile implică emoții în orice plan, fie el personal sau profesional-imaginați-vă un colectiv de femei, o dispută între acestea la locul de muncă, emoții intense, durabile;
  • bărbații sunt orientați spre acțiuni, nu spre emoții-acțiunea are ca scop rezultatul, interacțiunile emoționale de pe drum sunt doar necesare, nu și importante;
  • bărbații au nevoie să se simtă utili, importanți;
  •  bărbații au nevoie să se simtă independenți și caută apropiere emoțională într-o manieră sinusoidală. Comparația ce imi vine în minte este o mașină fără combustibil ce merge la pompă când nu mai are combustibil, își face plinul și nu mai revine decât atunci când rezervorul este iar gol. Femeile sunt constante, au nevoie de atenție și sunt cliente fidele ale pompei de alimentare cu apropiere emoțională;
  • bărbații sunt mai selectivi în împărtașirea emoțiilor, pe care le controleaza mai bine și le exprimă mai puțin intens, femeile împartășesc emoțiile cu ușurință, aproape oricând, oricui și cu intensitate;
  • bărbații raționalizează emoțiile, căutându-le explicații logice, femeile caută explicații emoționale în aspecte concrete ale vieții;
  • emoții ca furia și frustrarea sunt considerate de către bărbați ca emoții masculine, pe cand dezamăgirea, tristețea sunt considerate emoții feminine;
  • aparenta lipsă de empatie a bărbaților față de emoțiile femeilor este cauzată de aceste diferențe, bărbații manifestându-se diferit. Deseori aceștia se simt încercând să descifreze emoțiile femeilor ca și cum citesc o carte într-o limbă pe care nu o cunosc.

Barton Goldsmith, psiholog american, afirma că femeile gândesc și simt, bărbații gândesc sau simt. Aș zice că afirmația este ușor hazardată și mi-aș întoarce atenția către stereotipurile sociale de masculinitate ce limitează accesul bărbatului la o gamă largă de emoții. Exprimarea acestora este considerată de către civilizația occidentală ca un semn de slăbiciune. Bărbații rămân deseori descoperiți în fața unor evenimente iminente în viața, deoarece nu știu cum să își înțeleagă și exteriorizeze emoțiile.

În 1995, Wagstaff și Rowledge au măsurat nivelul de stoicism al bărbaților, comparativ cu cel al femeilor. Au definit stoicismul ca: lipsa implicării emotionale, lipsa exprimării emoțiilor și exercitarea controlului asupra emoțiilor. Bărbații au obținut scoruri mai mari, diferențele fiind semnificative.

Există și câteva studii ce analizează apariția plânsului, ca manifestare emoțională, la femei și la bărbați. Cercetari întreprinse de Lombardo &Mathis în 1983 și Williams &Morris în 1996, au relevat că femeile sunt mai predispuse să plângă. Că tot ele plâng mai des arată și cercetări din 1983, Frey și 1996 , Williams &Morris. Aceleași cercetari au relevat că  femeile experimentează un plâns mai intens. S-au vehiculat multe explicații pentru aceste rezultate, începand de la faptul că glandele lacrimale ale unei femei sunt mai mici decât cele ale unui bărbat și ca din cauza asta lacrimile apar mai repede pe obraji, că bărbătii se arată vulnerabili în fața altor bărbați dacă plâng, că testosteronul inhibă plânsul și că femeile oferă prin plâns un semn de încredere celor în fața cărora se manifestă astfel.

Indiferent de aceste explicații, diferențele între bărbați și femei determină ca în interiorul unui cuplu aceștia să se contrabalanseze- dacă el are nevoie de acțiune, adrenalină și competiție, ea are nevoie de stabilitate și siguranță.

wise-mind

Sunt multe aspecte interesante de menționat, prea multe pentru o singură postare, motiv pentru care va invit sa cititi si Diferențe între bărbați și femei II.

Nu cred că există persoană care să nu fi auzit de cartea Bărbații sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus. Un extras interesant din această carte pe tema diferențelor in plan emoțional aici.

Lectură individuală :))

Sursa foto

Puzzle-ul motivatiei

Pentru ca sloganul TED este „ideas worth spreading” vreau sa va impartasesc un speech energizant http://www.ted.com/talks/dan_pink_on_motivation.html

Vizionare placuta!

Optimistul și pesimistul

Ce faceți dacă mâine, în cadrul unei presupuse vizite la medic, aflați că suferiți de o boală cronică? Vă imaginați instant cele mai sumbre scenarii, vă documentați și rețineți doar aspectele negative? Atunci sigur vă încadrați în categoria pesimiștilor.  Sau poate vă spuneți că totul are sa fie bine, ce bine că ați aflat și decideți să urmați indicațiile medicului. Intrați în categoria optimiștilor.yin-yang_00375896

Indiferent în ce categorie vă aflati, orientarea către aspectele pozitive sau cele mai puțin plăcute reprezintă un simplu mecanism de aparare. Nu înseamnă că dacă te focusezi pe anumite aspecte, nu le conștientizezi pe celelalte și iți lipseste realismul.

Optimistul îsi găsește motivația în aspectele pozitive, acestea îl împing spre acțiune. Pesimistul se ferește de eventualele dezamăgiri, pregătind terenul în cazul în care acestea apar.

Această orientare nu este o chestiune de alegere, așa cum nu alegem dacă suntem dreptaci sau stângaci. Ești într-un fel sau altul.

Însă, bineînteles că există un „însă”, așa cum poți exersa să faci anumite lucruri cu stânga dacă ești dreptaci, tot așa poți să iți exersezi flexibilitatea în gândire luând în considerare conștient atât aspectele pozitive cât și pe cele negative și ajustându-ți așteptările în funcție de toate acestea.

Nevoia de siguranta a femeilor

Cunoasteti stilul cartilor de dezvoltare personala, deseori cu autori americani, in care exemplele sunt date prin intermediul unor personaje aflate in situatii de viata reale?

Ale mele se vor numi astazi, in scopuri pur didactice, doamna X si domnul Y. Ca si cromozomii. Ca sa ne eliberam de formalitati, ii reducem la X si Y, aflati intr-o relatie de ceva ani, fara copii. X este femeie in jur de 30 de ani, educata si cu o cariera in ascensiune intr-un domeniu oarecare.

La un moment dat in relatia lor,Y o insala pe X. Aceasta afla, isi face bagajele si se muta.

Dar cu toate ca X este o femeie independenta, de cand e fara Y nimic nu o mai multumeste. Nu mai vrea sa socializeze, job-ul nu o mai implineste, nu are chef de nimic. X nu stie ce sa faca singura. Apoi apar ganduri de genul: ce bine era cu Y, unde mai gasesc eu alt Y, toata lumea are Y-ul sau, o sa raman singura mereu.

Ce o macina pe X nu e iubirea, obisnuinta sau dependenta. In ea urla o nevoie aparent neconectata la realitate, nevoia de siguranta. Cu radacini inca din vremea cand barbatul vana si femeia avea grija de copii in pestera, aceasta nevoie depaseste siguranta fizica si deseori siguranta materiala.

Aceasta programare biologica a femeii ii da acesteia senzatia ca daca „apartine” unui barbat, aceasta apartenenta ii ofera siguranta, fie ea financiara, fizica sau emotionala.

Uneori aceasta nevoie de siguranta a femeii actioneaza benefic pentru aceasta, implicandu-se mai rar in conflicte violente si aventurandu-se mai calculat in anumite situatii. Deseori insa aceasta nevoie de siguranta actioneaza distructiv, determinand femeia sa se agate de o relatie ce nu o implineste.

Si cum ramane cu X din povestea mea? X are o lista de sarcini: sa se gaseasca/regaseasca, sa se cunoasca si sa se imprieteneasca cu sine, sa isi asume decizile, sa nu se mai victimizeze, sa nu se mai invinovateasca si sa isi acorde timp.

Omul primitiv avea nevoie sa reactioneze rapid, instinctiv, datorita numeroaselor pericole. X, ca un om evoluat, trebuie sa isi adapteze gandirea si sa rationalizeze obiectiv situatia.