Stiati ca reactia barbatului de retragere din fata conflictului cu partenera se datoreaza unui dezechilibru biochimic ce apare atunci cand acesta se simte amenintat?

Cercetarile arata ca in timpul conflictului sistemul nervos autonom al barbatului este supus unei tensiuni ridicate si apar manifestari fiziolofice automate(Gottman si Levenson).  Barbatul percepe conflictul ca pe un atac si are doua posibilitati: sa fuga sau sa atace. Ceva asemanator unei scene preistorice. Barbatul in fata animaluilui salbatic, ataca sau fuge pentru a evita sa ajunga prada.

Desi pare exagerata comparatia, personal eu pot sa identific un tipar.  In timpul unei discutii traiesc cu impresia ca nu sunt ascultata, ca nu ii pasa, ca urmare ma enervez si brusc ma trezesc vorbind singura.  Desi nu sunt singura in incapere, el nu mai e prezent.  Identific asadar o reactie de fuga. Acelasi om, claxonat in trafic de un alt reprezentant al sexului masculin, se agita si se enerveaza de parca vine sfarsitul lumii- identific situatia de atac. Iar atacul nu trebuie sa fie fizic, versiunile adaptate includ si atacul verbal.

Jamie Turndorf, in Arena conjugala, dezvolta subiectul si vorbeste despre blocajul cognitiv ce apare in fata unor situatii tensionate. Logica si ratiunea parasesc temporar postul.

Ce ramane de facut?

Sa gasim cai constructive de a ne exprima mania, nemultumirile, dezamagirile.

Sa ne ascultam, intelegem si acceptam partenerul.

Sa fim dispusi sa invatam din esec.

Sa cautam raspunsuri la specialisti.

Sa intelegem ca nu am inventat noi cearta si ca la aceeasi problema au gasit altii raspunsuri.

Sa alegem calea ce ni se potriveste

Sa lasam de la noi≠a renunta la noi.