Calitățile consilierului

Reușita consilierii depinde de relația dintre client și consilier. Fiecare dintre cei doi vine cu personalitatea sa, cu atitudini și convingeri personale, toate alcătuind baza relației de consiliere. Succesul actului de consiliere depinde însă în cea mai mare parte de anumite trăsături, calități ale consilierului, care variază de la calități personale, până la calități profesionale (teoretice sau practice).

Concordanța între persoana consilierului în afara ședințelor de consiliere și persoana consilierului în cabinet sau congruența, așa cum numește literatura de specialitate această calitate. Consilierul trebuie fie autentic, fără să poarte masca unei persoane fără slăbiciuni. Chiar dacă în viața de zi cu zi avem diverse roluri (părinte, soț/soție) și ne comportăm diferit în funcție de acestea, experiența acestor roluri aduce un plus consilierii, dacă este integrată eficient. În strânsă legătură cu autenticitatea consilierului, acesta poate alege să dezvăluie clientului anumite aspecte din viața personală care vor ajuta clientul să aibă încredere și chiar să se simtă mai relaxat. Aceste detalii nu trebuie însă să acapareze ședințele.

Consilierul trebuie să fie o persoană empatică, să perceapă lumea clientului prin ochii acestuia pentru a putea să îl ajute să o exploreze și chiar să găsească noi moduri de a o percepe.

Acceptarea necondiționată a clientului presupune valorizarea acestuia indiferent de slăbiciuni, fără prejudecăți din partea consilierului. Acceptarea nu obligă consilierul să fie de acord cu valorile clientului, dar îl obliga să nu le încadreze ca inferioare sau să încerce să își impună valorile personale. Nu e un secret că teama de critică induce cenzură și clientul nu se poate dezvolta.

Acceptarea necondiționată este uneori greu de atins, când valorile unui client sunt opuse celor ale consilierului. Un astfel de impas este evitat prin dezvoltarea personală a consilierului, care trebuie să aibă o imagine clară a propriei persoane, să exploreze și valori contradictorii cu ale sale, astfel încât ele să nu mai fie amenințătoare.

Un consilier vorbește mai puțin și ascultă mai mult. Aici intervine o alta calitate a consilierului, ascultarea activă. Cuvintele reprezintă de multe o descriere codata a modului în care clientul percepe lumea. Pentru a se asigura că înțelege corect, consilierul trebuie să parafrazeze clientul, arătându-i astfel că este atent și implicat. Un consilier ascultă lucruri aparent lipsite de importanță și nu întrerupe clientul, câștigându-i încrederea să treacă la lucruri semnificative.

Consilierea are în centru nevoile clientului și urmărește evoluția acestuia prin dezvoltare personală. Există diferite orientări în consiliere care o privesc ca pe un proces de colaborare, în care clientul și consilierul sunt parteneri egali și caută soluții împreună sau care privesc consilierul ca pe un facilitator, singurul responsabil de găsirea soluțiilor fiind clientul, care se bazează pe resursele sale interioare. O viziune integrativă poate presupune o combinare a celor două orientări, în funcție de situație. Într-o astfel de abordare consilierul poate expune clientului idei noi, iar acestea sunt apoi explorate de client. Această abordare nu elimină respectul pentru posibilitățile clientului și nici credința ca acesta este perfect capabil să găsească soluții singur și să acționeze conform acestora. Consilierul este în acest mod colaborator și facilitator.

Alături de aceste calități un consilier trebuie să fie o persoană caldă, să ofere suport, să fie înțelegător, implicat și sensibil. Un bun profesionist este serios, punctual, abordabil și accesibil.

Consilierul trebuie să vadă imaginea de ansamblu. O astfel de viziune îl poate ajuta să selecteze metodele optime în procesul de consiliere și se poate obține doar cu înglobarea calităților de mai sus.

3076

Care sunt obiectivele consilierii pentru dezvoltare personală?

În primul rând, trebuie să facem o distincție între obiectivele clientului și cele ale consilierului. Deși obiectivul general, acela de a face oamenii să se simtă mai bine, este unul comun, așteptările părților implicate în consiliere sunt de cele mai multe ori diferite și subiective.

Consilierul își propune obiective specifice pentru fiecare client și judecă eficacitatea consilierii în funcție de acestea. Orice consiliere de specialitate are în vedere obiective durabile, pe termen lung, astfel încât clientul să poată face față și unor eventuale probleme ulterioare consilierii. Nu este de dorit ca un client să se întoarcă în cabinetul consilierului la fiecare situație dezechilibrantă  din viața sa. Scopul major este schimbarea, în gândire și/sau în acțiune, astfel încât clientul să evite pe viitor, pe cât posibil, situații, reale sau imaginate, care să cauzeze consecințe negative.

Cum încearcă consilierul să obțină schimbarea? Încurajând clientul să se bazeze pe forțele proprii, să ia decizii singur. Consilierul nu da sfaturi și nu propune soluții.

Clientul are așteptări diferite. Nu numai că are dificultăți în a apela la consiliere, deoarece se teme ca acest lucru să nu fie perceput ca o slăbiciune, dar se așteaptă ca aceasta să fie un panaceu, să primească sfaturi și îndrumări concrete de acțiune, care să rezolve, magic, orice problemă. În fapt, oferirea de sfaturi este un deserviciu. Există sigur și excepții, când e nevoie de directivitate din partea consilierului. E vorba de situații de urgență care amenință poate integritatea fizică. Dincolo de acestea, clientul trebuie să-și analizeze singur trăirile și să găsească, sub îndrumarea consilierului, soluțiile ce i se potrivesc.

De cele mai multe ori clientul caută doar să împărtășească problemele și dorește să fie ascultat. Acesta este ajutorul primar pe care îl oferă un consilier, urmând apoi  să îl îndrume pe client să perceapă diferit problemele sale și astfel să le faca față mai bine.

Cele două perspective, a consilierului și a clientului, se pot echilibra doar printr-o discuție deschisă despre așteptările părților care se materializează sub forma unui contract de consiliere. Acesta nu conține doar detalii ce țin de organizare și logistică(frecvența, durata,numărul ședințelor), ci și detalii legate de confidențialitate, obiective propuse și chiar anumite aspecte pe care clientul nu dorește să le discute.

Articol inspirat din Personal Counseling Skills- An Integrative Approach- Kathryn Geldard, David Geldard