Adaptarea la grădiniță


Cum vara e pe terminate(calendaristic vorbind), în câteva săptămâni  e timpul pentru cei mici să înceapă grădinița. Fericiți cei care au trecut deja de hopul asta!
Dacă sunteți în acest moment psihologul din mine v-ar sfătui să îi explicați copilului unde va merge,ce se va întâmpla acolo și chiar v-ar îndemna să mergeți de câteva ori să vizitați locația. Nu e nimic greșit în asta, dar să nu uitam că este greu pentru un copil de 3 ani să înțeleagă de ce trebuie să rămână singur cu niște străini, să conștientizeze că cineva se întoarce după el și cu atât mai mult să priceapă că acest lucru este benefic pentru el.
Mama din mine este îngrozită de perspectiva plânsului isteric(al copilului) din primele zile. Eu voi plânge probabil pe la colțurile grădiniței.
În cele din urmă, pedagogul din mine (educatoare câțiva ani) v-ar sfătui să nu prelungiți momentul despărțirii și să nu stați cu copilul la activități deoarece nu numai ca deranjați activitățile, dar nici nu este corect față de restul copiilor. Dacă nu doriți să vă puneți în locul educatoarei și nici în locul copiilor, atunci vă rog să va imaginați următorul scenariu: după doua săptămâni groaznice în care copilul dumneavoastră a plâns și a țipat că nu vrea la grădiniță, în sfârșit se produce minunea și pare ca începe să prindă gustul. În grupă apare un copil nou, al cărui părinte îl însoțește la activități. Copilul dumneavoastră nu mai vrea la grădiniță decât dacă stați și dumneavoastră acolo. Ați revenit în punctul zero.

   Există câteva sfaturi demne de luat în considerare ce vă vor ajuta să depășiți cu bine momentul.
Cărți despre grădiniță-citiți împreună cărți despre copii care merg la grădiniță, despre fricile lor și despre cum au descoperit aceștia grădinița ca fiind un loc plăcut. Noi avem „Bobiță și buburuza la grădiniță”.
Controlați-vă propria anxietate-copiii o percep imediat și o preiau instant. Vedeți imaginea de ansamblu chiar dacă uneori sunteți la capătul puterilor. Copilul se va adapta, unora le ia mai mult decât altora, dar o sa vină și ziua când o să întrebe și sâmbăta dimineața dacă merge la grădiniță deoarece este dornic sa fie acolo.
Nu renunțați-din experiența le ia copiilor intre doua săptămâni și o lună ca să se adapteze. Plânsul la despărțire poate să ia forma refuzului de a părăsi casa dimineața, refuzului de a mânca sau furia se poate întoarce asupra personalului grădiniței. Da, am fost lovită în câteva rânduri de pitici furioși!
Nu prelungiți despărțirea-deznodământul este același, doar ca data viitoare va plânge mai mult pentru ca vede că este un mod eficient să vă rețină. Copilul se calmează relativ repede după ce plecați. Dacă vă este greu să credeți puteți oricând suna să verificați. Este absolut firesc să fiți neliniștit/ă.
Identificați de ce anume îi este frică și discutați pe acesta tema cu cadrele didactice- poate să îi fie frică că nu o să știe ce să facă sau că nu va ajunge la timp la toaletă deoarece nu știe unde este.
Lăsați copilul cu un obiect de acasă(o păturică, o jucărie dragă)-ceasta poate rămâne în bagaj sau poate să stea cu cel mic la somn. Cu timpul renunță singur la acel obiect.
Aveți încredere în cadrele didactice-nu numai că toți copiii trec prin acest proces la început, dar cadrele didactice au experiență și cunosc metode potrivite ca să îi ajute pe cei mici să se adapteze. Intre părinte și educator trebuie să existe încredere și colaborare. Nu îi puteți cere copilului dumneavoastră să aibă încredere într-o persoană în care dumneavoastră nu aveți.
Nu abordați un program lung imediat-e o perioadă dificilă pentru un copil, abordați adaptarea treptat: azi doua ore, mâine trei, poimâine prânzul cu copiii.
Frecventați grădinița cu regularitate- pauzele dese sunt destabilizante. Cu cât copilul este mai mare, vă puteți permite mai multă flexibilitate.
Seara copilul este obosit și nerăbdător să vă vadă-îl puteți găsi plângând, agitat, încăpățânat. Nu este așa toată ziua, este doar un mod de a elibera tensiunea acumulata peste zi. Nu întârziați prea mult, copiii se întristează când vă ca rămân singuri în grădiniță fără parteneri de așteptat.
Copiii dau înapoi-azi pare ca este adaptat la noul mediu, maine plânge ca nu vrea să meargă la grădiniță. E doar o perioadă, nu disperați.
E mai bine să meargă tatăl– tații sunt mai fermi și asta face despărțirea mai ușoară.

Nu am gândit trei categorii de sfaturi, de la psiholog, pedagog sau părinte și nici nu știu cum se vor desfășura ostilitățile cu fiul meu, dar există aspecte la care nu mă gândeam ca părinte dacă nu lucram într-o grădiniță, laturi pe care nu le-am perceput până în momentul în care am devenit părinte și informații teoretice, legate de dezvoltarea emoțională a copilului, care s-au dovedit de mare folos în ambele cazuri(părinte,pedagog).
Adaptarea la grădiniță este un moment important în viața copilului, un prim pas către autonomie. În mod cert este o piatră de hotar dulce-amăruie.

Sursa foto

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s