Nu mă hrăni cu forța!


 Nu mă refer la mâncare. Vorbesc despre acei oameni care vor să te convingă forțat de credințele lor.
Să începem cu începutul. Nu am impresia că dețin adevărul absolut. Mai am de învățat, mai am de experimentat. Toate la timpul lor, în ritmul lor. Dar dacă vrei să mă convingi de beneficiile sucului de morcovi, trebuie întâi să-l bei tu până te faci portocaliu. Cu alte cuvinte trebuie sa ai argumente de două feluri: raționale(ceva cercetări, ceva dovezi concrete) și personale(experiența ta cu subiectul).
La început te voi asculta. Din curiozitate și din respect. Mă voi angaja într-o discuție argumentată, dacă este posibil. Apoi voi încerca să evit subiectul. Nu confunda tăcerea cu faptul că sunt de acord. Într-un final îți voi spune că îți respect punctul de vedere, dar te rog să îl respecți și tu pe al meu.
Până acum am vorbit în general. În mod concret sunt deja depășită de subiectul credinței, de cel al vaccinurilor, de importanța pâinii în dietă și de problema superstițiilor.
Degeaba argumentez eu că relația cu divinitatea este una personală, ca nu e musai să te închini când treci pe lângă biserică, să nu faci pic de treabă în casa în zi de sărbătoare și să urmezi toate obiceiurile, despre care nu ești convins în ce măsură nu sunt doar din popor, dacă la sfârșitul zilei ești ros de invidie și răutate.
Degeaba spun că am calculat riscurile vaccinurilor, că e o decizie asumată. Mai adaug și că nu cred că firmele farmaceutice au pus la cale un complot. Iar ultimul argument, după care închei subiectul, este că nu mi se pare corect să profiți de anumite lucruri apărute ca urmare a evoluției omului pe Terra și să nu admiți că și un vaccin face parte din aceeași categorie.
Tot fără ecou rămâne și argumentul că există mai multe surse de fibre(cereale, legume sau fructe), că nu evit pâinea total, ca dacă mănânc pâine aleg una de calitate și că nu este vorba despre slăbit.
Dacă am o durere de cap supărătoare iau o pastilă. Nu sunt deocheată. Fiul meu nu poartă permanent ceva roșu. Consider ziua de 13 o zi ca oricare alta, ies din casă cum îmi vine(cu dreptul sau cu stângul) și mă întorc dacă am uitat ceva. Treaba cu superstițiile e una delicată, deoarece cred că mintea poate să fabrice multe atunci când este convinsă de ceva.
Uitam ce este mai important. Detest vorba „așa sunt oamenii” pe care o aud relativ frecvent atunci când mă arăt deranjată de comportamentul cuiva față de mine. Mă aștept de la cei de lângă mine să se comporte așa cum mă comport eu cu ei. Dacă eu sunt civilizată, aștept același lucru. Înțeleg că omul este supus greșelii, mi se întâmpla și mie🙂 Dar omul nu este definit de greșelile sale, modul în care le face față este cel cu adevărat important.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s